De acord cu selecția lui Contra.

E pentru prima dată. Și totuși cred că e cam târziu. A înlăturat incertitudinile și fixațiile, a adus în plus doar partea pozitiv-decisivă: Alibec și Budescu. Pentru că într-un meci de calificare, așa cum este cel cu Suedia, dar și cele de până acum (pfff), nu mai e nimic de testat, nu e vreme de debut. E încărcătură, presiune, trebuie să decizi, nu să lași să zburde slăbiciunile.

De data aceasta nu a fost chemat Ionuț Radu. Mulți insinuează ceva probleme ascunse comportamentale și o discuție mai aprinsă după partida cu Malta. Iar cu o vehemență tâmpă contestă că nu e în lot.

Nu cred în versiunea unui conflict. Sau cel puțin nu cred că asta a tranșat. Radu trece prin cea mai slabă formă sportivă a carierei de seniori, una abia la început, e drept. Nu e un capăt de lume, dar singur se va regăsi. Că așa e la nebunii de portari.

Nici formația de club nu îl ajută, Genoa e la capătul lumii ca joc, Thiago Motta încearcă să schimbe ceva, pentru el Radu este prima opțiune, mare lucru pentru al nostru. De foarte mult timp nu am mai văzut o echipă care se chinuie să lege trei pase.

În afară de ultimul meci, cu Napoli cea măcinată de scandal, Radu nu a apărat nimic. Doar le-a luat.

În acest moment are una dintre bolile portarilor. Nu are un nume, orice minge e gol. Partida cu Napoli a luat ochii tuturor, mai ales celor care nu prea urmăresc Serie A. Nu e Radu cel care să aducă acum motivație unor jucători mai vechi în vestiar. Va mai trece niște timp până să aibă dreptul la discurs. El se câștigă prin calitate de lider, lider validat de formă.

Forma schimbă structura.
Da, dacă îi pui o șapcă pe cap e tot el. Și dacă i-o dai jos, la fel.

Da’ vede mai bine calea de a trece peste.

Sursa foto: sport.sky.it