Cronici Serie A
Serie A – Etapa a 11-a / A venit toamna, acoperă-mi inima cu goluri sau ceva
6 noiembrie 2018
0
, , ,

Amici della Serie A TIM, alergăm agale în etapa a 11-a, trecuți bine de ceea ce numim startul campionatului. Din nou sub lumina sclipitoare a zilelor de Champions League, dar ce să faci… uneori adevăratul „content” e pe folia de staniol a iaurtului, nu înăuntru.

 

Napoli-Empoli 5-1

Primul și din nou tare. Unde există Napoli, de-acolo să dai departe telecomanda. Fără presiune, cu seriozitate și același joc care aduce rezultat. O numesc pe Napoli cea mai echipă din tot ceea ce vedem, aș pune toată această afirmație chiar și în contextul european. Câștigul este Ancelotti, înțelept și cuminte cum îi place, nu schimbă tot doar pentru că a venit el, ci îmbunătățește, caută să perfecționeze. Aici intervine un antrenor mare. Carletto se îndepărtează de ceea ce înseamnă particularitatea tehnicianului și modelul său, construind mai departe munca celui de dinainte, dacă a făcut-o bine. Iar Sarri nu e sinonim cu întâmplător.

 

Insigne a ridicat steagului curajului, dar Mertens a fost cel care a luat toată lumina. Pe cât de exuberant după goluri, pe atât de vânjos și concentrat când șutează. Are și de ce, se bazează pe calitate „Ciro”, așa cum îl alintă napoletanii. A dat trei ca un băiat perfect motivat.

După un meci terminat 5-1, Ancelotti spune că Empoli a fost mai bună. Atenție! Nu din aroganță, ci ridică limitele echipei sale.

Aurelio Andreazzoli, unul din marii domni ai fotbalului italian, îi părăsește pe toscani după acest match.

 

Inter-Genoa 5-0

Nu îmi mai place Spalletti, dar asta nu mă împiedică să spun că ceea ce se petrece la Inter e dincolo de incidental. Muncă serioasă, din care rezultă goluri multe și, foarte important și sugestiv, la care participă mai toți jucătorii, pe tabelă sau nu. De la Gagliardini până la Joao Mario, și interiștii se miră, cam echipă.

 

Politano pasează exemplar la centru, acolo unde se încarcă de obicei energia golului, cazzo. Multă forță și crește acum cu reintrarea lui Radja Nainggolan. Nu mai contează doar Icardi, să fie așa oare?!

 

Puține argumente pentru presa cu ceas, cea de la noi, dar Ionuț Radu chiar a făcut un meci bun, mulți au pariat că e căzut după golul primit, dar nu a fost așa. Iar pentru amatorii de statistică rigidă vă spun că Radu a avut cu un dribling reușit mai mult decât Cristiano cu Cagliari, în total două. Lautaro, se învârte casa?!

 

Fiorentina-Roma 1-1

Cu obișnuita frână de mână trasă, squadra din Firenze o încurcă și ea pe Roma. Premisă de bază înainte de meciuri pentru mulți dintre romaniști. E un sezon al schimbărilor… proaste schimbări. Roma și-a luat un sezon prost din ceea ce a primit pe Radja. Nu îi cade bine, are cute și prinde scame la fiecare ieșire.

 

Începutul e bun, finalul e apăsător mereu. Nu știm dacă e semn de criză profundă, dar i giallorossi sunt imaturi în joc, pierd multe mingi, iar când construcția funcționează bine totul se oprește la Dzeko, ieșit din formă clar. Așa a fost prima repriză, apoi a venit un penalty bizar obținut de Fiorentina, chiar după ce Giovani Simeone ridicase mâna a „scuze pentru simulare”. Luca Banti nu solicită VAR, asistenții nici atât, motiv pentru Monchi de a trage un semnal de alarmă de care, personal, nu îl credeam în stare.

Nu cred în rea voință în acest caz, ci în nepricepere. Cum spuneam cândva, VAR e bun, resursa umană mai are de învățat. Roma egalează în ultimă instanță, Florenzi fiind cel care îl bandajează pe Di Francesco.

E greu fără De Rossi, e greu în Camera de Gardă AS Roma.

 

Juventus-Cagliari 3-1

Mult gel în păr și atmosferă de seară de teatru pe J Stadio. Aranjat bine și centralul Maurizio Mariani, pus față în față cu un pui de ofsaid minor la golul marcat fulgerător de Paulo Dybala în primul minut. Cagliari nu a refuzat jocul, l-a jucat așa cum a știut ea mai bine, deși torinezii au tot presat. Sub acest pressing au urmat golul egalizator al lui Joao Pedro și autogolul lui Bradaric, care „repară” tabela.

Deloc stresant, punctează și Cuadrado. Rău mic Ronaldo ăsta, oricum tu ai contract pentru Champions.

 

Lazio-SPAL 4-1

Olimpico, teren greu încercat de ploaie, așa cum au tot fost în etapa aceasta. De multe ori fără personalitate, Lazio nu greșește cu cele mai mici de seama ei. Am văzut iarăși acel joc între linii practicat de Simone Inzaghi, mereu derutant pentru un advsersar nu tocmai bine poziționat.

Magistral și însetat a mai fost Ciro Immobile, dar mai frumos e golul lui Cataldi. Cu praf de pușcă.

Doar o victore în ultimele cinci meciuri pentru SPAL.

 

Sampdoria-Torino 1-4

La Genoa am putut vedea din nou un zâmbet pe fața băiatului mare Andrea Belotti. Unul sincer după un gol mult dorit și prima lui accidentare gravă. A și uitat să celebreze așa cum o face el, imitând cocoșul. Nu mai marcase cu capul de optsprezece luni, iar asta e o tragedie pentru un atacant de careu care se respectă. Un singur gol în 12 ore de joc pentru Il Gallo… nici Mancini nu a mai tolerat asta, o artificie în baie, da.

 

Tot el obține și rigore-ul care liniștește meciul. De data asta cântă, Cocoșul cântă din nou!

Sampdoria în schimb rămâne la același statut, deși extazul de început a ridicat pretențiile celor ce privesc.

 

Parma-Frosinone 0-0/Chievo-Sassuolo 0-2

Primul s-a disputat în Ducat, pe o câinească de noiembrie, de îți vine să spargi nuca și să riști un Colli di Parma Rosso. S-au anulat diabolic și persistent candidatele la căzut de pe scara ierarhiei. Mai răi și mai tatuați cei din Frosinone, de la Parma așteptările erau mai mari. Lupta pentru puncte de acum începe pentru ele și e din ce în ce mai greu de găsit rețeta stabilității.

O sută cincizeci de kilometri mai sus, la Verona, mai găsim una la pământ, ascunsă în cartier: Chievo. Executată cu zvâc de Federico Di Francesco și Giaccherini după un autogol care o condamnă clar la Serie B. Nici nu ai cu cine să pariez, toți cred asta.

Altfel, l-am văzut ratând o droaie pe Domenico Berardi, irosit la 24 ani. Cum ar spune cei din Sighetu Marmației, nu e un capăt de țară.

 

Bologna-Atalanta 1-2

Ambele rănite în orgoliul mediocrității în acest sezon, ambele cu un joc prăfuit și duminică. Înscrie prima, însă Bologna este total indecisă, opusul oportunismului în fotbal în acest moment. La bergamasci lipsesc consistența și accelerația din sezonul trecut, în schimb un plus de noroc și experiență mută punctele pentru ei.

Mă așteptam mai mult de la Musa Barrow, puștiul-minune de la Atalanta…

 

Udinese-Milan 0-1

Pe Dacia Arena, Milan a câștigat greu, pe final, într-un meci care a arătat pe cronomentru minutul 100. Cu prelungiri, cu VAR și câteva ofuscări #fotbal #2018. Interesant că Gattusso a trebuit să renunțe la Higuain, accidentat și schimbat cu zece minute înainte de pauză cu Castillejo.

Cu un om în plus pe final, Milan a forțat și a reușit golul victoriei după o fază ca pe semicerc, în care se vede clar că lipsește atacantul de careu. A înfipt-o Romagnoli în momentul în care se consuma ocazia.

Au fost multe goluri într-o etapă ploioasă, cu umbrele grele ce țin destine care mai de care pentru fiecare din cele 20. Una e cu gândul doar la Champions League, nici măcar Chievo nu mai e liniștită…

Spritzul muzical 🍷 se face pentru cei care încă mai cred că în Italia 0-0 mai e la modă. Două, trei și… bravo vouă, băăă! Daje!

 

Despre autor

George Nistor

Pe aceeași temă

/ Poti citi următoarele postări:

zaniolo roma napoli

Serie A – Etapa a 11-a / Nervi întinși pe sârma fotbalului

Amici della Serie A TIM, mai avem puțin și ajung...

Citește mai mult
george-nistor-doppio-espresso

Serie A – Doppio espresso 9 și 10 / Fotbal alert și înghesuit de VAR

Amici della Serie A TIM, a curs cu fotbal în acea...

Citește mai mult
buffon juventus bologna

Serie A – Etapa a 8-a / Mâna pe minge, care spune o poveste, nu e henț

Amici della Serie A TIM, după două săptămâni ...

Citește mai mult

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *