– Probleme, mister? Cum e echipa?
– Suntem toți gata pentru acest meci!

Așa a răspuns Gasperini înainte de Roma – Inter, disputat la amurg. Pentru el, toți chiar înseamnă toți, chiar dacă nu pune piciorul. De partea cealaltă, Chivu a ales să nu cuvânteze, în continuarea cumințeniei sale verbale pre-derby-uri.

Marele și eternul bosumflat din Cetatea Eternă și-a trimis echipa în teren cu aceleași principii pe care le-a avut și până acum, dar nu și-a dus jocul până la capăt, pentru că Roma și-a afișat, abia în etapa a 5-a, marile dificultăți pe care va trebui să le sudeze într-un termen scurt.

A jucat mai construit, mai limpede și, pentru mult timp, mai bine. Cu multă încredere în duelurile unu la unu, cu marcaje individuale departe de propria apărare și cu o declanșare foarte sus, foarte împinsă, parte din ce își propune Gasp încă din sezonul trecut, adică o echipă ultramobilă.

În al doilea sau sezon, iată că a ajuns în acel punct. Formația a practicat iarăși același fotbal fără mijlocași, care traversează zonele inutile. Recuperează și pleacă, în condițiile în care își asumă contraatacul adversarului.

De aceea, golurile lui Manu Kone n-au fost accidentale. Poate cel mai productiv mijlocaș din Serie A în ceea ce privește progresia cu mingea la picior, francezul a apărut de fiecare dată la finalizare.

Unde urma să apese Chivu, se știa dinainte. Malen și Dybala nu s-au desfășurat cât și-ar fi dorit, dar Roma a pasat mai bine și, când a pierdut mingea, a recuperat bellissim. Aici, revin la Balerdi și sacul său cu mingi. Plin ochi.

I-a lipsit Calhanoglu lui Inter? Curtis Jones nu l-a suplinit cu brio, dar n-aș pune meciul pe muchia acestei situații, fie că mă întreb la 2-0, fie că o fac la 2-2. Nerazzurrii au căutat ruperea de ritm pe ultima linie, cu schimburi de poziții prin care s-a încercat producerea de dezordine.

În schimb, Roma a plantat pericol în proximitatea lui Pepo Martinez și l-a cules în două faze, într-un mod simplu și rațional.

Până când a intervenit Lautaro, căruia îi trebuie foarte puțin pentru un șut de gol. Reușita din primul minut al reprizei secunde a crescut-o spontan pe Inter, iar giallorossii au început să piardă din intensitatea atât de definitorie pentru jocul lor.

A urmat caruselul schimbărilor, cel care le-a deconstruit pe gazde. Pisilli a intrat pentru șut și pentru un pericol mai controlat, ceilalți pentru energie. Numai că schimbările care trebuiau să țină Roma în viață au scos-o, încet, din idee.

Coborând puțin, Mancini a avut iarăși o seară foarte slabă, însă momentul cu adevărat dificil a fost ieșirea lui Balerdi. Aici s-a văzut poate și diferența dintre două echipe care pot lupta pentru același lucru, dar nu sunt încă în același punct al luptei.

Roma a arătat că se poate conecta la un nivel impresionant, iar Inter a demonstrat că știe ce să facă atunci când îi e greu.

Așa că voi spune că Inter a cucerit punctul sub semnul lui Lautaro, cu a sa fascinantă forță a voinței, pentru că, într-o luptă lungă pentru scudetto, există multe altele care o compun și în care trebuie să știi să trăiești și din foarte puțin.

Din acest punct de vedere, Inter pare mai gata pentru o astfel de bătălie. Cea mai gata. Roma – Inter 2-2. Au fost probleme, mister!