«Binecuvântat fie cel care ajunge cu un ochi în ianuarie!». Cu gândul acesta a plecat Aquilani spre Roma, adaptat după proverbul roman «Binecuvântat fie cel cu un ochi în mijlocul orbilor». S-a râs în sală, ironia l-a făcut mereu simpatic pe ochiosul ajuns azi la 42.

Cândva perla din urma lui Totti, valorificată în vremuri grele, Il Principino și-a trăit primul său meci pe Olimpico, din postura de antrenor al lui Sassuolo, care nu-și prea revine la statutul de echipă de Serie A.

Grea maladie, îți trebuie doar un sezon în B și ai luat-o.

Și-au adus aminte mai toți de Alberto, unde mai pui că locuiește la cinci minute de stadion?! Asta i-a și dat dreptul de a spera că poate lega un rezultat de echilibru tocmai acasă.

Doar că Roma înseamnă orice numai echilibru nu. Nici pentru ea, nici pentru adversari. Cu giallorossii, ori te demolezi ori îți iei aerul de excentric, asta și pentru că sunt «fuori di testa, mai diversi da loro», cum cântă Damiano David, printre tăcuți și buni, prezent cu fularul deasupra capului în înaltul tribunei.

Așa că Gasperini a servit victoria ideală, fără gol primit, după un meci cu altruism în gămălie. Cu reușitele au fost Mora fâșnețul, nefericitul de Walukiewicz și chipeșul Hermoso, care când nu joacă pe Viale dei Gladiatori, ai jura că defilează pe Del Corso.

Roma – Sassuolo 3-0 și Aquilani ar putea lăsa și el cheile pe masă, cum le-a lăsat și Runjajic în biroul său de la Udine, după etapa trecută. Nu doar rezultatele dor în Reggio Emilia, ci și jocul acesta fără mijloc, fără pase legate.

Cetatea Eternă nu prea are milă de copiii ei, iar drumul acela de cinci minute până acasă are toate șansele să fie foarte lung. Și oriunde ai avea fereastra, nu ai nevoie de ochi ca să îți vezi trecutul și greșelile lui.