Astăzi ia startul și ultimul dintre cele bune, Italia noastră cu fotbal într-o continuă schimbare. E Serie A, tati. Campionatul cu noroc și miruit cu talent în frunte.

Că am trecut de un sezon de toată merda cred că o știm cu toții, astfel că noile calcule ar trebui să le facem tot în condiții pandemice, ca să nu ne deziluzionare, cum ar spune Tata Pollo.

Unii cu banii, alții cârpiți de nu văd luna iunie, bucuroși le-om duce toate. Voi înșira în cele ce urmează câteva concluzii ale prezentului italian, ca să știm unde ne aflăm. Mi-aș dori multe de la noul sezon, în care efectiv mă enervează la culme cât de bine au mișcat Inter, Juventus și, în mod aproximativ, Milan. Nu are cum să fie rău ce vom vedea, aștept să mă surprindă iarăși niște puști care vor răsări frumos, iar asta e principala mea atenție pentru 2020-2021.

Sistemul VAR trebuie controlat integral tehnologic, dacă umanul și-a stabilit limitele

Cred cu toată puterea în Arbitrul Asistent Video, zis scurt VAR, clar acesta va fi viitorul, însă aplicat în totalitate tehnologic, iar partea umană a componentei, din acea cabină pe care o mai vedem la TV, doar să urmărească dacă LED-ul are curent, nu mai mult.

Apropo, dacă e interesant, în Serie A cabina VAR s-a mutat la Coverciano și atât, nu la stadion, nu își avea rostul…

În ediția trecută am avut parte de foarte multe decizii prost aplicate, ceea ce e frustrant și nu aduce nimic bun. Va mai dura până vom ajunge acolo, eu sunt pro și unui senzor pe jambiera fotbalistului, dacă tot îmi oprești bucuria de gol, mie, suporterului, aparținătorul total al acestei emoții unice.

Nu se va îmbunătăți nimic nici în 2020-2021. Nu sunt semne.

Nou-promovatele dau tăria campionatului. Rețeta nu o știu toți

De câteva sezoane bune, nou-promovatele din Serie A nu reușesc să se mențină în primul eșalon al Italiei, ceea ce dă de gândit. La primul gând, riști să crezi că Serie B e prea slabă, eu nu cred că e chiar așa. E unul dintre cele mai puternice ligi secunde ale Europei, clar la bătaie cu Championship, părerea mea.

Aș remarca un exemplu pozitiv în acest sens, cel al Parmei, însă proiectul lor este mult mai amplu, iar dacă privești dintr-un spectru mai larg, observi că au aplicat și schimbat foarte bine de la un sezon la altul, de la D la A.

Ce a făcut Parma se numește un mix bun între jucători experimentați, cu atribute valabile de Serie A și tineri de perspectivă, talentați. Un campionat nu ți-l duc nici puștii, dar nici oasele grele.

Benevento Calcio, Crotone și Spezia au cea mai grea probă sezonul acesta, dau fața cu realitatea dură din prima ligă, cu camerele atent fixate pe ele, ceea ce reprezintă și o presiune nouă. Totul sau nimic.

Achizițiile lor spun că nimic.

Lupta pentru scudetto pare încâlcită. Favorita, bat-o vina, e aceeași

Aici vine cea mai mare dezămăgire pentru mine. Mi-aș fi dorit mai multă încleștare în lupta pentru scudetto, nu în luna martie să fie aproape decis totul, așa cum s-a tot întâmplat.

Nu mă voi băga în analiza tehnică, voi spune doar că Juventus a acoperit bine acolo unde suferă, inclusiv de pe bancă. Perspectiva e mai largă decât credem. Despre Andrea Pirlo și noul său job am scris.

Antonio Conte pare că a știut de ce a bătut cu pumnul în masă în fața lui Zhang: i s-a dat. Inter se construiește, Juventus plombează, Milan își betonează un drum așezat. Dacă cele două intertitluri expuse mai sus mă vor contrazice, atunci putem vorbi de competiție pe muchie de cuțit.

Sănătoși să fim, să ne bucurăm de lucruri firești. Să-l ducem la capăt și să-l trăim cum vrem cap-coadă, altceva nu mai vreau. Că și Rino Gaetano era convins că Chinaglia nu va ajunge niciodată la Frosinone, cum zice și în vers. Și mare dreptate de la Dio a avut. Daje!

Sursă foto: @caricaturella / instagram