E tot mai cruntă pauza aceasta între sezoane. Lungi sezoane, dar nouă ne plac, nu ne plângem de «3 în 3 zile». Aștepți mercato și înoți în bârfe cu bani până în august. Mai apar și altele.
Sâmbătă, la Bologna, directorul tehnic Walter Sabatini și Sinisa Mihajlovic au oprit în loc zvonurile. Doi bolnavi de fotbal s-au așezat la pupitrul sălii de conferințe de presă pentru a face un anunț bărbătesc. Nu despre achiziții, nu despre lucruri materiale, ci despre o altfel de luptă:
„Am aflat de curând, am tot făcut analize, am leucemie acută. Plâng de două zile, începe lupta, o să înving eu”.
Pe fondul sonor al tusei fără sfârșit a lui Sabatini, Mihajlovic rostește «plâng», un verb care trezește, cu ochii mari, orice italian. A plecat acasă pentru a se pregăti de spitalizare, iar tifoserimea a reacționat în frumosul ei obicei.
La Genoa l-au pictat pe bannere, pe ziduri, noaptea, așa cum se face în Italia, pentru ca mesajul să fie atribuit sub semn de unitate, din mii de suflete, a doua zi. I-au urat de „salute” cu toții și parcă cel mai apăsat rivalii au făcut-o.
În mod anemic sau nu, e vorba de un respect al armelor pe masă. Sinisa e omul-rivalitate. E cel care iese de sub banca cu plexiglas și coboară în mulțime, printre cei din care se trage, pentru a le spune tot ceea ce simte, tot ceea ce știe, adevărul lui. Așa își bate palmele cu i tifosi, așa și-a împărțiți pumnii pe străzile Romei cu lazialii, în timp ce șoferul autobuzului îl căuta pe la vestiare. Așa trăiește Mihajlovic și tot așa câștigă respectul tuturor celor care vor sinceritate, nu comunicate de presă și fotbal elitist, din limbă.
Performanțele ca antrenor încă îl mai așteaptă. La început, în baza CV-ului său antagonic, am găsit în el rebelul ca formă care ascunde carențe. Când au apărut costumele pe muchie în Serie A, m-am întrebat dacă cei care le îmbracă pot stârni furtuna într-o sticlă de apă.
Aici poate Sinisa. Echipele lui au jucat, au atacat și au învățat să lupte cu tot ce au. Adevărat, pentru câteva etape și cu un salt smuls. Continuitatea o poate deprinde tocmai din această luptă grea, mai grea decât a lăsat să arate în fața unui microfon și a unor scaune fără globule roșii.
Există și dragoste în rivalitate și iritare continuă.
O arată Bologna care îi promite postul în continuare.
O arată Sinisa care promite tuturor tifoseriilor că le va da șansa să îl înjure din nou, deci nu e singurătate acolo unde există două promisiuni.