Sunt puține certitudini în viață. În fotbal, probabil și mai puține pentru că totul înmulțit cu „22”, atât de simetrică și lebădoasă cifră, complică mult calculul cu două zecimale. Ajunși la punctul sezonului în care se decide totul, în faze eliminatorii lăsate la voia minutelor puține, nu poți să nu apreciezi efortul și golul înscris din scrum de antrenamente muncite.

Atletico Madrid îți intră sub piele și face totul puțin cu puțin. Își duce misiunea frumos prin vene, în pragul perfecțiunii atinse de Liverpool, acolo unde nu există ostil, iar problemele sunt la minimum.

La polul opus perfecțiunii, Cholo Simeone a cărat sacii de nisip ai muncii grele, i-a pus în teren și i-a activat.

Nu foarte estetic, nu de aplaudat, 1-0 e puțin, cormoranii au mai dovedit.

Luați în parte, cei ai lui Liverpool plătesc pentru sterilul atacului care nu a produs. Alexander-Arnold a fost depășit de multe ori de vecinul de bandă Renan Lodi, acompaniat de Saul Niguez și Koke, responsabili în a scurta echipa adversă, în a adânci vise și puteri de lideri ai Angliei, în propria jumătate.

Liverpool „trăiește” sub semnul negării. Personal, aici cred că e cheia.

Când nu le merge bine, neagă. Îi ajută, i-a ajutat în remontade istorice. Negatul îți păstrează imaculată încrederea, împroșcă spre factori externi. De la arbitri, la gazon și orice altceva.

Lui Salah, Firmino și Mane nu le-a convenit nimic.

Și-au muscat buzele, au trimis arbitrul spre a consulta VAR, s-au potolit când erau la limita gălăgioasă a cartonașului galben. Doar Klopp are voie să le primească, lege impusă.

Atletico pișcă, așa e construită. Se hrănește din efect și tratament aplicat aproape, cu pressing și grijă mare la posibila reacție adversă nedorită.

E rândul lui Liverpool să se coboare în tranșee și să stoarcă tricourile.

  Sursă foto: moosegazette.net