Eroarea lui Alisson Becker, din Leicester – Liverpool, a întors multe capete și a învârtit multe click-uri. „Alisson, pe urmele lui Karius”, „Vlad e copil pe lângă el” și multe alte cretinisme de weekend.

Sigur nu are nicio scuză.

Portarul înseamnă siguranță și anticipare și cam atât. Dar cât de valabilă mai e în 2018?

 

Pe Alisson l-am urmărit în Italia meci de meci și cred că Roma i-a pregătit perfect evoluția. A început cu Europa League și Coppa Italia, fiind promovat ulterior în locul lui Szczesny.

 

Pentru Serie A, acest băiat cu look de Action Man a însemnat primul portar modern al campionatului, capabil să participe pentru toate fazele jocului, cu aceeași calitate.

 

Ei bine, genul ăsta de fază, întoarcere din călcăi, îi aparține și nu a fost arătată din primul meci și nici măcar în primele cinci.

 

Este faza lui, care îi dă încredere. De acolo și-a luat mereu energia meciurilor, iar după ce o face nu poți să nu îi vezi un foarte sublim zâmbet în colțul gurii. Faza asta i-a mărit contractul și i-a adus transferul pe care observ acum că îl visa. Tot ea l-a făcut mare în greul Olimpico. Pentru că încrederea nu o arăți după ce aperi cinci șuturi la rând în câteva secunde, ci după ce faci ceva în plus față de fișa postului.

 

Sunt sigur că va renunța la ea, pentru o perioadă, sau cel puțin nu o va mai folosi într-un context asemănător, deci după o pasă primită prea tare, ori când se află la câțiva metri de linia porții. Îi linișteam pe câțiva amici fani Liverpool imediat dupa transfer spunându-le că e mare de tot.

Are tot ce îi trebuie, inclusiv o fază din care se încarcă.

Sursă foto: Football News 365