Cronici Serie A
Serie A – Etapa a 11-a / Nervi întinși pe sârma fotbalului
5 noiembrie 2019
0
, ,

Amici della Serie A TIM, mai avem puțin și ajungem la treimea campionatului, deja vorbim mai cu cărțile pe față, cu certitudini, mai nimic la întâmplare. Am avut o rundă minerală, ușor înțepătoare, cu frământări în teren, în tribune și s-a mai desfăcut un contract.

AS Roma-Napoli 2-1

Etapa a început cu Derby del Sole, unul dintre încrâncenatele partide al A-ului. Curios sau nu după un parcurs foarte bun, AS Roma a început la fel de încrezătoare deși joacă cine apucă, în mare parte. Napoli a mișcat, a avut câteva bare, însă nu a fost la fel de cinică în fața porții. Aici, cu păcat au fost Mertens și Milik. Ultimul a și marcat, dar nu triumfător.

Discursul lui Fonseca bazat pe familia de cuvinte a atacului a fost aplicat și pe gazon, mare lucru. I-a unit perfect. Din nou magistral Zaniolo, nu doar că e talentat, dar are și o știință a jocului fantastică, de parcă e la a doua viață în care joacă fotbal. Sub bară, sigur, ca băieții ăia mari.

Pastore este și el pe val, ce face puțină constanță din om, ține-l-ar picioarele să-l țină.

Pentru prima dată am avut un penalty acordat prin aplicarea VAR la un henț al lui Callejon pe care nu l-a văzut nimeni. Cam pentru asta s-a inventat VAR, nu pentru a redefini jocul cu mâna.

La Napoli nu au funcționat prea bine flancurile, iar asta s-a văzut. După meci, De Laurentiis bagă echipa în cantonament, Ancelotti declară că nu e de acord și atât. Răspunde elegant, regizorul are așteptări mult mai mari, se pare.

Bologna-Inter 1-2

Partidă care se anunța dură, mult disputată la centrul terenului. Așa a și fost, a cedat Bologna, deși Inter a jucat fără Sensi, băiatul care, cred eu, e responsabil să ia diapazonul, să îl lovească de catedra lui Conte și apoi să îl pună la lobul urechii fiecărui coleg în parte pentru a auzi «la»-ul din «la jocul nostru, ragazzi».

I rossoblù știu să joace un fotbal optim, plăcut ochiului, compact, cu pase. N-a fost de ajuns pentru că interiștii s-au strâns din suferința minutelor și au clarificat cu personalitate. Bun Lukaku, impresionant Barella – dar asta nu mai e o știre, Brozovic și Biraghi de note nesatisfăcătoare. Acceptabil spre frizzante Lazaro.

I-au urat frumos interiștii lui Sinisa, pe limba lui.

Embed from Getty Images

Și totuși cred că nu sunt mulțumiți de golurile pe care le încasează cu trei pe linia de fund. Am putea vedea patru în curând.

Torino-Juve 0-1/ Atalanta-Cagliari 0-2

Ca să o bați pe Juventus, inclusiv în 2019 e valabil, trebuie să prestezi ceva fotbal, să ți se dea ce e al tău și să lupți tot meciul, interdependente cele trei condiții. În minutul 11, De Ligt pune mâna din nou, doar că nu orice mână e henț, să o credem și pe asta, au băgat-o bine de tot, stufos și din litere amestecate, în regulament. Trecem.

Nu doar atât, Mazzarri nu a produs și ar fi fost o minune dacă ar fi făcut-o, după catenaccio-ul pe care îl scoate de sub preș, poate mai culege niște puncte.

Dybala nu merge mereu, pentru asta a fost adus Higuain, merită câte un b-ready de-ăla din reclamă, de la Sarri după fiecare meci, jur.


Pe Bergamo în sus, s-a lovit fotbal de fotbal și au bătut sarzii. Se naște o echipă tare misteaux colorată la ei. M-a fermecat efectiv cât de bine a stat în teren Cagliari, cât de mult a muncit atacul lor nu doar la goluri, ci și pe posesia Atalantei. Cum se transalatau toți în sincron, ba în față, ba înapoi!

Înot sincron, fără clips-uri pe nas!

Atât de supărat a fost Gasperini că nici nu a vrut să îl salute pe Rolando Maran la final. Urât, poate și-o fi cerut scuze ulterior.

Poza fericirii e de după reușita uruguayanului Oliva, prima în Italia.

Embed from Getty Images

Genoa-Udinese 1-3/Lecce-Sassuolo 2-2

În port, degeaba a marcat Pandev din tendoane tocite la jumătatea primei reprize, dacă nimic nu a funcționat mai apoi. Mult așteptatul Rodrigo De Paul a dat curaj alor lui cu o bombă pe care Radu nici nu a văzut-o.

Cam atât a ținut efectul venirii lui Thiago Motta. O etapă și o a doua fără noroc. Munca dictează de-aici.

Pe Via del Mare la 16 trecute fix, Liverani parcă s-a urcat pe scaun dictând posesie, ceva circulație a mingii și poate se schimbă și pe tabelă ceva. Mai fragedă Lecce, cu rezultate mai bune în spate față de oponenta sa. S-a terminat echitabil și cu mușchii leșinați. Un 2-2 distractiv.

Verona-Brescia 2-1

Ploaie și în orașul celui mai celebru balcon. Ploaie și bădărănie generalizată. Câțiva vlăjgani fasciști veronezi, ăia în negru de se mai dau și pe la noi, i-au strigat urâte lui Balotelli până l-au supărat.

Balo a trimis o minge în tribune ca răspuns.

Rasismul nu va înceta decât când vom începe să îl ingorăm, dar asta e altă discuție. Așa că vă las cu partea frumoasă a meciului, dată de plăvanul nostru capricios și iertat.

A fost ultimul al lui Eugenio Corini. Vine Fabio Grosso, mondialul Fabio Grosso.

Fiorentina-Parma 1-1

Pe seară, după o bistecca făcută cât trebuie, s-au dus la meci și toscanii. L-au văzut pe Gervinho alergând cu giumbușlucuri, la probabil cei 48 de ani pe care-i ascunde bentița.

Ai lui Montella nu au putut mai mult de o boabă, dată de Gaetano Castrovilli, că atât s-a putut. S-a pupat cu toți la final Commisso, el nu trăiește pentru rezultate, ci pentru acordeoane și salutat pe străzi.

Milan-Lazio 1-2

Pentru ochii care se întorc rar, pentru cei care pun ananas pe pizza, au fost 60 de minute așa cum e Serie A de trei sezoane încoace: viteză, fără teamă de înfrângere, pentru victorie, energie. Și cu mici erori, cum e normal.

A dat mai mult Simone Inzaghi, în tot acest context. Ciro Immobile a înscris golul 100 în tricoul biancocelest, un gol la fiecare 65 de minute jucate. Fabuloasă cifră ultima. O Italie întreagă îl așteaptă și la națională cu mai multe reușite, nu știu ce-i lipsește.

Embed from Getty Images

SPAL-Samp 0-1

La Ferrara s-au călcat pe ghete până în minutul 91′, atunci când a decis Caprari, mai există Caprari, da. Joc amorf, nu foarte deschis, așa e joaca de la subsolul clasamentului. Mai speră și rățoiul Ranieri, SPAL cade ultima.


Vor reveni vremurile romantice, arta de a pierde se reînvață imediat, ești obligat, nu alta. Până la depresurizarea din etapa cu numărul 12 nu mai e mult.

Spritzul muzical 🍷 se dă la încruntătura frunții, cu Zucchero. Daje!

 Sursa foto deschidere: sport.sky.it    

Despre autor

George Nistor

Pe aceeași temă

/ Poti citi următoarele postări:

george-nistor-doppio-espresso

Serie A – Doppio espresso 9 și 10 / Fotbal alert și înghesuit de VAR

Amici della Serie A TIM, a curs cu fotbal în acea...

Citește mai mult
buffon juventus bologna

Serie A – Etapa a 8-a / Mâna pe minge, care spune o poveste, nu e henț

Amici della Serie A TIM, după două săptămâni ...

Citește mai mult
fotomontaj-buffon

Scânteia bună și mâna sus

Într-o seară oarecare de sâmbătă, într-un me...

Citește mai mult

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *