Unul pentru celălalt, unul fără altul nu se poate.

La Inter se naște o prietenie frumoasă. Și dacă ai auzi meciul la radio fără o imagine vizuală memorată anterior, chiar și involuntar, ai simți-o din unde. Romelu Lukaku și Lautaro Martinez au primit încrederea așteptată o viață de unii.

Cei doi formează un cuplu rar, pe care nu prea îl mai vezi de la aruncarea sistemului 4-4-2 la coșul nostalgic al istoriei. În defensivă se mai întâlnește, însă mă refer la latura creativă și productivă a fotbalului. La antrenamente, unul e în cârca celuilalt. Interiștii își spun că nu au mai văzut o asemenea prietenie de la Eto’o – Milito, când își zâmbeau și își înfierau față în față, într-o epocă în care, în centrul de la Appiano Gentile, nu exista «eu», ci «noi».

Toți, frați din mame diferite.

Acum, că a plecat exponentul de agitație în vestiar, unul e jaguarul, celălalt e bestia. Unul 10, celălalt 9. Când 10-le inventează, 9-le înscrie. Și invers. Așa a fost și ieri în Slavia Praga – Inter 1-3, așa e și în Serie A. În Lukaku eu nu am crezut, în Lautaro… m-au convins din clipul de «benvenuto». Au muncit zile.

Un amestec perfect. Antonio Conte, în cercul obsesiei pentru obiectiv, nu îl va recunoaște clar, ci îl va lăsa să zburde pe teren.

Pentru că tăcerea dă putere purității.

Pentru că «noi» e din nou pe primul plan.

Sursă fotomontaj: geonis.ro