Amici della Serie A TIM, dacă cineva începuse să nu mai creadă, iată că pe fantezista cronică de Serie A o prind și hainele de 2019-2020. Un sezon jubiliar, așadar aflat la cea de-a 100-a ediție, fantastică cifră dodoloață.
Ca suporter care a prins, cu o aproximație darnică, vreo 20 de ediții, pentru că la Tecuci cablul TV a ajuns la câțiva ani buni după ce a apărut gazul la butelie și pentru că părinții s-au decis târziu, vom trata superbul campionat ca până acum. Cu cifre și statistici puține – că-s destinate uitării, epitete din vin și o melodie pe final, ca să fie gesticulatul perfect.
Parma-Juve 0-1/Fiorentina-Napoli 3-4
S-a lăsat greu începutul de campionat. Deși italienii tot lucrează la soluții de mediatizare a campionatului, de a ajunge și la ăia cei mai buni la ping-pong, dar și la cei care rup berea pe baseball, anul ăsta au luat din nou decizii care mai de care, una dintre ele fiind programarea startului la sfârșitul lui august. Târziu, la ce folos?! Și iată că așteptările nu au fost tocmai pe măsură.
Fără Sarri pe bancă pentru două etape, după o banală pneumonie bazată pe 60 de țigări pe zi, Juventus și-a îndeplinit obiectivul, deși pe Stadio Ennio Tardini nu e mereu confortabil. A înscris Chiellini, schematic, după un fault nițeluș nedemn, dar să nu ne pripim cu acuzațiile, mai e timp până la final.
sursa: boysparma1977.it
În Parma-Juve am văzut și, probabil, primul ofsaid cu gel de păr. Mai ploștește-l, Criscianu!
La Firenze am avut parte de un duel pe care aș vrea să îl uit. O Fiorentina atât de pestriță, ca lot și organigramă, poate fără precedent, era de urmărit. Dincolo de concursul erorilor, tot în această partidă am urmărit ce înseamnă vicierea de rezultat, la propriu, așa cum a fost ea inventată din fașă. Probabil tot de italieni. Davide Massa, de la centru, ha sbagliato tutto! Nu a apelat la VAR, nu i s-a părut că e nevoie, cel mai probabil dintr-o superioritate cu note de orgoliu. Ucigător pentru #fotbal2019.
Dacă vreți, desfășurarea a avut un iz de cursă cu Taxi Pelicanul.
Foarte neclară prestația lui Koulibaly, în contextul în care, se presupune, problemele defensivei napoletane ar trebui să fie stinse după venirea lui Kostas Manolas. Un 3-4 după care rămân cu isprăvile lui Insigne, doar atât. Nu recital, nu spectacol.
Spectacolul are doza lui de adevăr, în orice împrejurare.
Udinese-Milan 1-0
Că tot e umiditatea foarte crescută în Italia, meciurile de duminică au fost mutate pe înserate. Primul a fost cu băieții lui Giampaolo, de urmărit acest Milan cu hățurile trase și asumate, cu antrenor nou și un lot deloc schimbat, ce-și caută progresia.
Dacă n-au făcut-o diavolii milanezi, a schimbat totul o fază fixă la finele căreia s-a aflat, cu capul, Rodrigo Becao, brazilian de 23 de ani, la primul an în Europa măreață. Observ o mică și ciudată vină aruncată pe antrenor, deja.
Adevărat, doar el s-a schimbat.
Roma-Genoa 3-3
Olimpico e altă casă instabilă emoțional în acest sezon. Un drum nou, unul neînțeles, dacă analizăm transferurile. Oaspeții au exploatat la maxim acest nor de incertitidine, cu un presing gândit și contraatacuri. Simplu, nu?!
La final, Paulo Fonseca și-a pus mâinile în cap, iar directorului sportiv Petrachi i-a mai crescut pulsul: e nevoie de un fundaș central. Capitolinii suferă îngrozitor în apărare, de la Dzeko nu te poți aștepta să înscrie de două ori mai mult decât pot greși cei din prima linie. Logică pură.
Cagliari-Brescia 0-1/Samp-Lazio 0-3
În Sardinia a avut loc o nouă surpiză. Despre Cagliari am tot spus că poate fi supriza sezonului. Au trasat un mercato bun, cu fețe noi care aduc maturitate și obiectiv. Doar că în fața nou-promovatei Brescia nu au reușit să finalizeze, ori asta e o problemă.
La începutul celei de-a doua reprize, un alt arbitru nătăfleț, Eugenio Abbattista, arată penalty după un presupus henț al lui Cerri. A consultat VAR, în continuare plasma nu identifică mâna. Vorbim despre un VAR mult prea molecular, pe care oamenii nu-l văd. Nu o fi prea mult?!
Dincolo, Sampdoria nu pare să emită pretenții în acest sezon. De niciun fel, un sac de emoții la schimb. Pe fondul deja eternului clinchet de vânzare a clubului, Di Francesco nu poate face minuni pocnind din degete. Cu atât mai mult cu cât prima vizită i-a făcut-o Lazio cea fără griji și presiune. I biancocelesti arată bine, iar Immobile ar putea duce un sezon și mai bun, cu un Correa performant lângă el.
SPAL-Atalanta 2-3/Torino-Sassuolo 2-1
Pe Stadio Paolo Mazza, avea să vină Atalanta cea cu gânduri multe și o toamnă frumos de aglomerată. Ferrarezii au început bine, curajos de bine aș spune, marcând de două ori, prin Federico Di Francesco și Andrea Petagna.
Doar că anul trecut nu a fost un vis rapid pentru bergamasci, ci o treabă serioasă, cu cap, astfel că Gosens în prima repriză și Luis Muriel de două ori, intrat în partea a doua, au întors matur meciul.
Mare câștig transferul lui Muriel, nu mai rămâne decât ca Gasperini să le așeze băieților săi, în ordine, ideile și energiile astfel încât figura să fie bellissima.
În celelălalt, Torino s-a impus fără mari probleme în fața lui Sassuolo. Nu că Mazzari ar fi peste De Zerbi în acest moment sau ceva atribute decisive între cei doi, dar tăurașii au fost mult mai degajați în decizii și joc, asta a contat enorm în fața neroverzilor care s-au dezmorțit pe final, atunci când au avut forța unui singur gol.
Verona-Bologna 1-1
Am spus că a început dezamăgitor sezonul, că voiam să văd mai mult partea corectă a fotbalului, nu cea moleculară. La Verona, în prima etapă a sezonului 2019-2020, s-a scris cu litere mari, una dintre cele mai pasionale file de dragoste calcistică din ultimii ani.
L-am văzut cu toții pe banca Bolognei pe Sinisa Mihajlovic, abia ieșit din spital, pe cât de măcinat de chimioterapie, pe atât de însetat de fotbal. Nu ți-o vor spune ochii, a salutat dintr-un colț al băncii și a injectat cu motivație tot ce înseamnă rossoblu.
N-a mai contat prea mult ce a fost dincolo de dreptunghiul ăla pe care îl tot arată arbitrii, pentru a nu fi depășit. Dorința lui Sinisa a trecut peste și nu l-a certat nimeni. O frumoasă lecție de viață.
S-au împărțit punctele, a pișcat și Veloso.
Inter-Lecce 4-0
Cât de frumos sună un stadion plin! Am auzit luni. De la Inter se vrea mult, au fost enervent de încrezători, ce-i drept în fața lui Lecce, venită și ea din B, însă e startul lor, fără îndoială.
Am stabilit asta, pe Conte unii interiști îl detestă, alții îl iubesc. Prima categorie domină. Cert e că ambele părți au doar opțiunea de a accepta. A debutat cu gol Lukaku, va fi mult entuziasm, dar un meci în care Candreva a dat golul etapei nu trebuie oare cântărit de două ori?!
În concluzia primei runde, cred că apărările se sudează mai greu, sunt puțin în vacanță.
Pentru ele se-nchină, cu speranță, Spritzul muzical ?. E doar un început. E tutto per noi! Daje!
Sursă foto principală: sscnapoli.it
