Cronici Serie A
Serie A - Etapa a 2-a / Nu ne mai satură Dio de goluri
2 septembrie 2019
0
, ,

Amici della Serie A TIM, am ajuns la cea de-a doua etapă, spre limpezirea ideilor și concluziilor fără de care noi, specia umană și pasionată de fotbal ulterior, nu ne putem lipsi. Până acolo mai e mult, am avut șansa unei noi etape care dă contur campionatului, ușor, punctat, căci liniile apăsate vin după.


Bologna-SPAL 1-0

Stadio Renato Dall’Ara a fost plin ochi vineri, la meciul care a deschis runda. Din nou sub semnul emoției puternice, fanii Bolognei erau dornici să-l aplaude pe Sinisa la scenă deschisă, să-i transmită energia de care are nevoie. Ciudat sau nu, am avut parte de un joc spectaculos, pe contre, unul cu ocazii foarte mari, tranșat în prelungiri de Roberto Soriano.

Un ratangiu de clasă până la a o băga în ațe în 90+3.

Embed from Getty Images

Milan-Brescia 1-0

La Milano au jucat rossonerii de data asta, pe un teren cucerit de verișori în săptămâna trecută, astfel că era multe de arătat. Giampaolo nu glumește prea mult, nu-ți zâmbește hâtru, dar nici așa trist ca pe banca lui Milan nu l-a mai văzut cineva vreodată. Poate că știe ceva ce noi vedem doar prin pase, goluri și cifre seci.

Se așteptau la multe, a fost doar unul și bine dat de Hakan Çalhanoğlu, cu capul, prinzând pământul, deci inevitabil.



Juventus-Napoli 4-3

Derby-ul care îți spune că pariurile sunt o prostie, că meciurile se mai întorc pe dos dintr-o pocnitură din degete și că suntem supuși hazardului încă, zis și spectacol uneori. Tacticii nu în totalitate. Iar că analizeze corecte sunt alea pe care le faci la policlinică, nu cele de la TV.

Dincolo de boabele cu nemiluita, sunt în toate rezumatele deja, le știm, m-a stupefiat lejeritatea cu care a înscris Juventus primele două goluri, de parcă pentru ei era logic să se întâmple așa, citeai certitudinea pe fețele lui Khedira și Ronaldo. Îmi mai spun o dată, încrederea este exponențială pentru o echipă. Nu o cumperi.

Sună tendențios, dar poate că Ancelotti ar trebui să-i pună să fie și colegi de cameră pe Koulibaly și Manolas, poate se mai leagă. Sunt vlăjgani, nu cred că horcăie ca Dănuț Lupu în receptor. Cum ziceam și data anterioară, de la ei se așteaptă să formeze cel mai tare cuplu de fundași centrali din Serie A. Sunt departe în acest moment. Cunoaștem presingul de top pe care îl practică absurd de liniștită Juventus, dar totuși se marchează de lângă ei, de lângă plăpumile lor.

Poziționare proastă, degete pe afară, lipsă de reacție.


Lazio-Roma 1-1

Pe Olimpico avea să se dispute cel mai timpuriu Derby della Capitale din istorie, ceea ce a stârpit din entuziasm și a produs doar temeri în rândul suporterilor. Nici măcar răutatea nu s-a resimțit, poate că a fost cel mai pașnic. Niciun conflict, nu eliminări. Ciudat, nu s-a mai certat nimeni precum cucoanele de la Grande Fratello.

S-a început cu un mijloc inert, legat de picioare, ceea ce a dus la câteva faze de poartă cu ritm intens. Și pentru că tot vorbeam de istorie, am avut parte de 6 bare, record în ultimii 15 ani în Serie A, din care 5 într-un interval de 30 de minute. Patru pentru Lazio, două pentru Zaniolo. Păstrăm nuanța bine.

În partea a doua, i giallorossi nu au mai riscat deloc, un eșec ar fi pus saci grei pe umerii lui Fonseca, astfel că au presat lazialii. Așa a venit și egalarea. Un derby despre conștientizarea limitelor.

Atât s-a putut. Sursa: Zezo Cartoons.

Atalanta-Torino 2-3/Cagliari-Inter 1-2

La Bergamo, lucrurile nu sunt atât de clare pe cât ar fi trebuit. Cu 5-6 ore înainte, au cam dormit presarii din nord, s-a sifonat știrea potrivit căreia i-a fost reziliat contractul lui Martin Skrtel, adus pentru un plus de experiență și siguranță în aventura de Champions ce stă să înceapă.

Probleme de ordin fizic. În locul lui se pare că va veni Simon Kjaer, de la Sevilla, fostă speranță romanistă acum niște ani. Atalanta l-a vandut, pentru ca e și sănătos uneori, pe Gianluca Mancini la Roma, iar acum pare descoperită.

Disputat la Parma din motive de „update” de stadion, a fost o partidă ghidușă. Încă una. Aș sublinia asupra faptului că a întors profesorul Mazzarri de la 2-1. Deloc liniștitor pentru Gasp.

Dar cum e ghepardul ăsta de Zapata…


Pe Sardegna Arena, Interul s-a dus să joace împotriva unei echipe al naibii de euforică. Într-o atmosferă estivală, s-a desfășurat precaut, așa cum o face de obicei Antonio Conte.

A decis Lukaku din penalty, obținut după un fault haotic a lui Pisacane asupra lui Sensi. Foarte abil Stefano Sensi, deși interiștii l-au privit cu un ochi la început.

Cu o tehnică foarte bună și aproape peste tot pe teren, ar putea fi un exemplu perfect despre cât de rapid și frumos poate crește un jucător. La Sassuolo nu a fost atât de evident, poate doar pentru cei care l-au urmărit atent. Ar putea fi un câștig extraordinar și pentru Italia.


Genoa-Fiorentina 2-1/Lecce-Verona 0-1

Toscanii sunt departe de a fi o echipă sudată, iar genovezii au profitat din plin de acest aspect. Ragazzii lui Andreazzoli au curaj, entuziasm tineresc și ceva calitate, toate acestea turnate într-un pahar redau fotbal frumos.

Deja e scump acum, dar tot atrag atenția asupra lui Cristian Kouame. Ce stop uriaș, ce șut de ivorian talentat.


Sunt fanul lui Dragowski în acest sezon. Și ce paradă!


În duelul nou-promovatelor, Verona mi s-a părut a fi mult mai matură pentru Serie A, mai cinică în ofensivă, mai puțin precipitată.

Te uiți din tren, copacul se mișcă. Te uiți din copac, Romario Benzar stă, iar Lazovic sapă tranșee. Foarte greu pentru fundașul nostru să se poziționeze.


Sassuolo-Samp 4-1/Udinese-Parma 1-3

Cu Defrel pe bancă, a fost o surpriză fantastic de frumoasă să vedem o triplă a lui Berardi, un băiat pe care tot fotbalul din Cizmă îl așteaptă de ani de zile, Sassuolo cel mai mult.

De Zerbi se jură că e anul lui Domenico, poate că doar îl motivează, poate că știe ceva. Interesant e și că Sampdoria a luat șapte goluri în primele două, Audero a fost inert la fiecare șut. Boala lui Robin Olsen se numește.

Di Francesco are de urcat un munte, vorba aia din Football Manager.

La Udine apar fricile din subsol, aportul lui Kevin Lasagna nu e de ajuns pentru a câștiga. A dat cu energiile de toți pereții Gervinho, a arat tot pe stânga, a dat și înscris. Reumatism încă n-are, până la anii lui Minala mai e…


Urmează o pauză de două săptămâni infinite, să rămânem limpezi și după meciurile echipelor naționale. Globalizare au vrut, globalizare ne-au dat, identitate cu pipeta.

Știam că italienii nu înting miezul de pâine în zeama de la salata cu roșii, dar atâta burghezie cu goluri?!

Spritzul muzical ? se face pentru Koulibaly, pentru milioanele scurse, pentru râsul lumii de peste weekend, peste care ar trebui să mai trecem cu vederea. Oameni suntem. Daje!

Despre autor

George Nistor

Pe aceeași temă

/ Poti citi următoarele postări:

napoli rudi garcia

Rudi Garcia a ales a doua cale

Amici della Serie A TIM, am ajuns la cea de-a doua...

Citește mai mult
inter ac milan 5-1

Poză de familie pentru a doua stea

Amici della Serie A TIM, am ajuns la cea de-a doua...

Citește mai mult
Carlo Mazzone

Carlo Mazzone se va întoarce într-o luni

Amici della Serie A TIM, am ajuns la cea de-a doua...

Citește mai mult

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *